the power of six

de cand ma stiu privesc situatiile dintr-un singur unghi ingust, ca un fotograf amator care nu a auzit de fotografia panoramica. si-a batut gura de pomana oana pellea de-a lungul unui training de cateva zile incercand sa ma convinga sa-l schimb. n-am putut. si apropo de fotografie, de dimineata am vazut niste poze cu oameni cunoscuti. jumatate dintre ei prieteni. mai noi, mai vechi, mai dragi, mai reci. nu am participat la evenimentul surprins de camera, insa am aflat ca intr-una dintre secundele fotografice cineva a exclamat: lipseste lu! m-au cautat pe rand cu gandul, nu cu privirea. este un detaliu care – brusc – a largit unghiul meu de incadrare a vartejului de circumstante si a oamenilor pe care ii poarta.

you know me better

imi aprind o tigara. sunt o fumatoare de ocazie, doar ca ocaziile s-au inmultit in ultimul timp. ma asez pe bordura inca incalzita de soare, intr-un loc ceva mai ferit. aud troleul intrand infranat pe strada si inchid ochii. ghicesc in gand: 85. imi iau genunchii in brate dupa ce am labartat puloverul peste ei.
strada mea. sunt mai bine de 3 ani de cand vin aici, pe trotuarul din fata acestei foste case boieresti. a fost o vreme in care vecinii credeau ca locuiesc inauntru, impreuna cu mama, intr-unul dintre apartamentele cu vedere la strada. am locuit, ce-i drept, dar mama era a lui si era mai tot timpul plecata. se intorcea pentru cateva zile cu tofu, branza beaufort, ceaiuri, sute de fotografii si povestiri despre adevaratul Moulin Rouge. mirosea a Eau d'Eden si purta perle. vorbea mult, iar tie iti umplea paharul sau ceasca. gatea papricas si ii scria scrisori unei matusi care cred ca inca locuieste la cateva strazi distanta - asa o forta sa isi pastreze luciditatea. se logodise la 45 de ani si era indragostita ca la 15. servea cu un Campari povestile noastre studentesti.
ii spuneam maman. acum 3 ani.
azi ma urasc pentru ca sunt inflexibila. cum nu am capacitatea sa ii cobor cateva trepte, ii concediez definitiv pe cei care ma ranesc. prefer sa ma tavalesc de dor decat sa le port pica si sa ii judec in gand. aleg sa poposesc din cand in cand pe cate o bordura, sub o fereastra cu storuri groase.

vreau sa ma trezesc cu piciorul tau greu peste mine. sa nu stiu daca sa te imping la o parte sau sa te strang mai tare. sa am pijamalele smotocite. tu sa mormai sa mai stau si sa iti vari nasul in urechea mea. sa sforai si sa te tin de nas. sa ne trezim din cand in cand si sa zambim printre gene. sa te vaiti ca iar ai dormit dezvelit. eu sa reprogramez alarma telefonului ca sa intarzii langa tine. sa fiu dimineata ta ciufulita. sa mirosim a somn.
intr-un tarziu, sa faci tu cafeaua.

am sa lipsesc un timp. plec sa te aduc acasa.