lu-de-luni

in ultimul an de facultate, prietena mea creata si zglobie, M&M, pe-atunci mai virgina decat berile lui 5peck din frigider, a pozat pentru razvan voiculescu in toata splendoarea tegumentului ei de mignona. deci nud.
fotograful, obisnuit ca femeile sa se contorsioneze nerusinat si lasciv pentru obiectivul lui, a remarcat ca ii lipsesc gesturile tandre. complet adevarat, caci ele, femeile, spre deosebire de nimfetele intarziate, cand raman fara haine, tind sa se manifeste la fel ca in intimitate cu iubitul – fiecare miscare devenind o expresie a sexualitatii lor.

iubirile curg una din alta si, chiar daca am fost impari o vreme, ducem cu noi obiceiurile erotice deprinse dintr-una in cealalta. si formulele de alint ori numele, bineinteles. ca doar avem exercitiul folosirii lor. si-uite-asa se face ca acum vreo 2 ierni, intr-un magazin din intersectia iancului, in dreptul raftului cu conserve de ton, el ma striga pe numele fostei, care avea in comun cu al meu numarul de litere din alcatuire. 5. am zambit si afara si-nauntru, sperand ca e sfarsit de catharsis.

iti trag din tigara pe pervazul casei cu gratii si-asa imi vine sa te strig pe nume pe care mama ta nu te-a chemat acasa, de la joaca. dar stiu ca nu pot sa ravnesc la tine decat procentual, si-atunci, mai bine, lu-de-luni.

quod erat demonstrandum