marți, 23 noiembrie 2010

cover hog

am gasit in poze puloverul ala lalai si ridicol pe care il purtai atunci, prima oara, la traian 42. jumatate de an mai tarziu, tot puloverul imi spunea mai multe decat tine. mai apoi mi-ai fluturat prin fata ochilor un tricou in dungi si-un breton in ochi. tot nimic. cred ca totusi am zarit un bolovanit usor in privirea-ti albastra cand am impartasit in plen niste trucuri mnemotehnice cu care obisnuiesc sa-mi castig audienta, de cate ori ma sugruma sfiiciunea. derulam actiunea pana in mai anno domini cand, asteptandu-l pe m, ma foiam nervoasa pe canapeaua de piele maro din living. ii spusesem ca vinul ala se bea la temperatura camerei, dar insista sa aduca gheata. avea sa-l strice, asa cum stricase si prima noastra intalnire, din aceeasi seara, la care a venit calarind o bicicleta micuta, de oras, la care asortase manusile alea na-soa-le. "the moment that you stepped into the room, you took my breath awaaaaaay", as putea sa-ti cant intr-un glas cu freddie. nu-i de mirare ca la sfarsit de vara mi-am luat strictul necesar de sentimente si m-am mutat dintr-un capat in altul al fainarilor.


doar ca eu sunt "hotul de plapuma", the reacher. mi-ar fi trebuit cam tot ce aveai tu de dat (nu neaparat de bunavoie) si ceva in plus: intelegere cand nu mi-ar fi mai trebuit nimic. si, asa cum remarcai la prima citire a copilariilor scrise din genunchi, miza era sa nu fi redus la initiala.