proza

sforaitul tau e un motan negru si cald, care toarce cuibarit in urechea mea. s-a facut vara si mi-e iubire. intoarce-s-ar iarna cu noi.

bilant

ma plangeam zilele trecute ca sunt din ce in ce mai sigura ca platesc in avans pentru ceva minunat cevasavieinveciiveciloramin.

ma si vedeam victima unui complot marsav: mercur retrograd pana pe 15 iunie, noua revolta fata de treaba asta rupta-n cioburi de-i zic unii viata, soarta-mi sub semnul lui 5 in ale numerologiei buchii, multiplele legaturi karmice care mi-au fost destinate prin milostivirea acestuia - ceea ce presupune ca unele trebuie sa se incheie pentru ca cele noi sa isi faca debutul. iar incheiatul asta e cu cantec deep inside. de la psihologi citire: "daca ca am putea realiza un top al traumelor individuale, despartirea/divortul se afla pe locul 2 (dupa pierderea propriului copil)".

in mod neasteptat insa, punand in balanta predestinatele gratuite vs ceea ce imi solicita vointa si putinta => am facut sa mi se intample niste uber cool things lately:

* vineri: mult asteptatul (de vreo 7 luni or so) "good job" de la clientul arici, la care se adauga ïsprava de astazi, care-mi creste cota
* sambata: descoperirea brompton-ului la veloteca si adaugarea pe lista de "must have in 2009"
* duminica: cartofii aurii ai portarului agentiei (si amabilitatea de a-i imparti), 11 titluri noi din beletristica universala si o promisiune sarata

nu-i bun mercur asta de reclamat la OPC?!

mai spulberat

anul asta, de-o cromatica sufleteasca sora cu funinginea.

de ce nu ne sunt deciziile conditionate doar de nevoi?

atat

altfel

fac ce fac si iar ajung falita. se pare ca eu si bancnotele nu petrecem niciodata suficient timp impreuna intre zilele de leafa pentru a putea construi o relatie. termenul de "cunostinte" caracterizeaza foarte bine raporturile dintre noi. despre sentimente nici nu incape vorba. apreciere, de unde, cand ele se depreciaza singure suspinand dupa others of their kind, putin virate in verde?

noroc cu prietenii care se ingrijesc ca spiritu-mi gurmand sa nu devina depresiv si mizerabil in ultima saptamana din fiece luna. asta le permite ca, doar din cand in cand - azi fiind unul dintre "cand-uri"- sa-mi trimita indemnuri ca asta:
http://creativity-online.com/work/view?seed=0ef02fb8

asa-mi trebuie

si-am facut lucrurile si ca la carte. ajunsesem sa cred ca 7th Heaven chiar e inspirat din realitate. si iar mi-am luat-o in cap si mi-a dat Doamne-Doamne la gioale. m-a pus la colt, in genunchi, pe coji de trecut. asa-mi trebuie.

nu doare. nu zvacneste. nu curge. insa e aici sa ramana. asa-mi trebuie.

ma simt cutie. de jucarii. iar micutul a intrat in clubul cercetasilor si este ademenit de alte cotloane.
am crezut ca il pot fascina la nesfarsit. gandire de carton! asa-mi trebuie.

bajbai, asta stiu sa fac cel mai bine. inca atribui concluziilor non-culori, nu am invatat sa le clasific in griuri colorate. nici alfabetul rabdarii nu-l stiu decat pana la jumatate. si nici piciorul nu mi-e croit pe masura pragului. asa-mi trebuie.

cu fes sau fara fes, se intampla

ma macina o nevoie organica de nicotina. doar asa pot sa anihilez o alta nevoie mult prea omeneasca. si zac.

cinism. sunt fortata sa accept ca nimic nu e rational, desi traim pasiuni programate, si sa inteleg ca ori imi iau elan de a calca toate lucrurile in care cred in picioare, ori continuu pe stand by mode si raman cu mainile intinse lasandu-L sa treaca pe langa mine.
e o confruntare intre principii vechi si sentimentele astea calde. si e baraj. o sfartecare a unor norme pe baza carora am anulat, de curand, unor prieteni aceasta calitate.

da, da maturitatea e capricioasa.

si totul se rezuma la versurile de sambata seara: "It's meeting the man of my dreams/And then meeting his beautiful wife "