renunt la a mai renunta si rabd. (urate verbe!) renunt la orgoliu de a pune venin in loc de punct, la ambitia care m-a premiat in scoala generala, la invariabilul trebuie cu a avea in cc. imi tarsai macinarea peste toate insumate, las replici evazive si tonul usor sarcastic sa-mi intepe obrajii si creionez pasi mici, in loc. nu-mi pot trasa o directie cand orizontu-i sugrumat cu un lacat ruginit, imediat langa ieri-ul inecat cu o madlena.
raman pentru o vreme aici, infofolita cu un fular in dungi. va fi polita mea pentru vise colorate. imi tin respiratia si las ameteala gri sa-mi tina de urat.
galben e primul inceput care crede in mine.
te-astept verde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ne asezam pe iarba.
RăspundețiȘtergerecand? nu stiu, dar e timp.
desi nu cred ca pe mine ma astepti, eu ma simt verde.adica planta.
RăspundețiȘtergeree bine ca inca mai functioneaza fotosinteza. norocul e ca la mine e pe baza de lumina artificiala.
si eu am incredere in tine.
fii verde. dar ai grija la verde,sa nu fie crud.