de fiecare data cand scriu, cobor in mine. poate de-asta vreau sa stramut toate gandurile de aici la o adresa pe care s-o uit ulterior. pana acum am tinut in frau avalansa asta de intamplari, iar acum au navalit gramada. m-am ratacit printre ele. oare am sa mai reusesc sa pun degetul pe mine si sa strig: "asta sunt eu"?
totu-i un miraj, Mickey-Blue-Eyes. e un zbor cu avionul. n-aveam de unde sa stiu ca putem fi vecini de calatorie. eram precisa ca altcineva are bilet pentru scaunul din dreapta mea si-i recitam, in absenta, dintr-o pictura.
mi-am planuit viata milimetric. degeaba apari cand nu ma astept, de unde nu ma astept, calare pe motocicleta ta rosie. n-am sa vin.
noutatea e un miraj si mirajele se risipesc dureros.
taci!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu