mai spulberat

anul asta, de-o cromatica sufleteasca sora cu funinginea.

de ce nu ne sunt deciziile conditionate doar de nevoi?

atat

altfel

fac ce fac si iar ajung falita. se pare ca eu si bancnotele nu petrecem niciodata suficient timp impreuna intre zilele de leafa pentru a putea construi o relatie. termenul de "cunostinte" caracterizeaza foarte bine raporturile dintre noi. despre sentimente nici nu incape vorba. apreciere, de unde, cand ele se depreciaza singure suspinand dupa others of their kind, putin virate in verde?

noroc cu prietenii care se ingrijesc ca spiritu-mi gurmand sa nu devina depresiv si mizerabil in ultima saptamana din fiece luna. asta le permite ca, doar din cand in cand - azi fiind unul dintre "cand-uri"- sa-mi trimita indemnuri ca asta:
http://creativity-online.com/work/view?seed=0ef02fb8

asa-mi trebuie

si-am facut lucrurile si ca la carte. ajunsesem sa cred ca 7th Heaven chiar e inspirat din realitate. si iar mi-am luat-o in cap si mi-a dat Doamne-Doamne la gioale. m-a pus la colt, in genunchi, pe coji de trecut. asa-mi trebuie.

nu doare. nu zvacneste. nu curge. insa e aici sa ramana. asa-mi trebuie.

ma simt cutie. de jucarii. iar micutul a intrat in clubul cercetasilor si este ademenit de alte cotloane.
am crezut ca il pot fascina la nesfarsit. gandire de carton! asa-mi trebuie.

bajbai, asta stiu sa fac cel mai bine. inca atribui concluziilor non-culori, nu am invatat sa le clasific in griuri colorate. nici alfabetul rabdarii nu-l stiu decat pana la jumatate. si nici piciorul nu mi-e croit pe masura pragului. asa-mi trebuie.