cu fes sau fara fes, se intampla

ma macina o nevoie organica de nicotina. doar asa pot sa anihilez o alta nevoie mult prea omeneasca. si zac.

cinism. sunt fortata sa accept ca nimic nu e rational, desi traim pasiuni programate, si sa inteleg ca ori imi iau elan de a calca toate lucrurile in care cred in picioare, ori continuu pe stand by mode si raman cu mainile intinse lasandu-L sa treaca pe langa mine.
e o confruntare intre principii vechi si sentimentele astea calde. si e baraj. o sfartecare a unor norme pe baza carora am anulat, de curand, unor prieteni aceasta calitate.

da, da maturitatea e capricioasa.

si totul se rezuma la versurile de sambata seara: "It's meeting the man of my dreams/And then meeting his beautiful wife "

sambata, 11.10, Piata Victoriei

ne reintalnim. pentru a doua oara in doi ani. alta intersectie, alta trecere de pietoni, aceeasi geaca kaki. acelasi tu.

pas in loc, pala de vant, caldut, cald, cald, inima bum, scartaiala in genunchi, inec. verde ochi, semafor verde (blestemat!), a trecut!

mergem mai departe. la fel ca in viata. intram la metrou. aceleasi scari, acelasi peron, acelasi tren. o statie. doua. cobor si ma opresc. un vagon, doua, trei. ma vezi, dar nu ma (mai) stii. sunt eu. dar nu aceeasi.

rogvaiv.

razna

renunt la a mai renunta si rabd. (urate verbe!) renunt la orgoliu de a pune venin in loc de punct, la ambitia care m-a premiat in scoala generala, la invariabilul trebuie cu a avea in cc. imi tarsai macinarea peste toate insumate, las replici evazive si tonul usor sarcastic sa-mi intepe obrajii si creionez pasi mici, in loc. nu-mi pot trasa o directie cand orizontu-i sugrumat cu un lacat ruginit, imediat langa ieri-ul inecat cu o madlena.
raman pentru o vreme aici, infofolita cu un fular in dungi. va fi polita mea pentru vise colorate. imi tin respiratia si las ameteala gri sa-mi tina de urat.
galben e primul inceput care crede in mine.
te-astept verde.

complex

fara a avea harfe feministe sau complexe de inferioritate in curs de suprimare, urasc barbatii. culmea, nu pe voi pentru care m-am umilit sau dupa care am exagerat cu fumurile, nu pe ceilalti pe care i-am risipit pentru ca nu stiau sa atinga si sa doara, nu...imi reglez conturile cu categoria de mijloc. cu trogloditii care apar intempestiv intre... -ei bine, ati ghicit - 2 femei.
si, brusc, nu conteaza ca ele au impartit aceeasi camera de camin si vise, la o tigara si un 3 in 1, intr-o bucatarie ingusta sau ca la masa tratativelor una-i client si alta agentie, ori ca, la un moment dat, si-au dat viata cu seringa, de la una la cealata. nici ca iti sfasie fusta din priviri, combinandu-te de pe aceleasi taste.
stii ce conteaza? conteaza ca in montaigne russe-ul cotidian, in bucla asta nenorocita, imparitatea sufoca... aceeasi imparitate care doar azi uraste barbatii.

nimicdinnimic

acel om rau mi-a spus de curand un lucru ciudat... ca timpul ma masoara in primul rand pe mine. si nu e masuratoarea aia meschina al carei rezultat este 54 de kilograme, cand eu, creatie de sambata seara a Celui de Sus, vreau si declar doar 50. nici 1, 69 m la tocul usii ori 36 si 1/2 de sub papuc.
nu, de data asta nu pot sa masluiesc cifrele ca in rapoartele de la job. nu pot nici macar sa le citesc, pentru ca interpretarea lor ar naste depresii succesive.

timpul meu ma cerne si ma masoara, lipsit de indulgenta, ca un Procust. macar de-as fi praf sa tot ramana urme...

bagaje de mana sau bagaje cu suflet?

aseara, actiunea "pasaportul" a scos la lumina sufrageriei neaspirate de trei saptamani capa de la absolvire, un album cu gargarite, cd-uri cu filme pe care nu le vad niciodata si poezia lui bughitza. lipita cu ceara, acum mai bine de un an.
piticii lui s-au inselat, aici nu locuieste vreo printesa. n-a fost sa fie nici fatalism romatic nici acea probabilitate de 1 la 5 849,22 pe care mi-a explicat-o o primavara mai tarziu, un alt mezin.
a rezultat totusi un eseu de indragostit, pastrat in buzunarul unui troller mic. zicea asa:

If the sky is so deep blue
And if the same you feelin` too
If you dont know what you should do
And no one gives you least a clue
If you are sad and try walk through
And sadness haunts you like a flu
If you know her and she likes you
May try to call her Lu.

If she is blue
But search the truth
And she ain`t got a clue,
If she`s got flu
{You know she`s fragil too}
If someone likes her and she not knows who
Or she dont know how to call you
Be kind and help her or else... screw you!

If both are blue,
Both try find truth,
If both are lost and have no clue
If she wants you to sue
Some kindness and you dont want to
If both are steering at your shoe
And both are searching words walk through
Then probably you upset Lu, I wish you same “screw you”!

If nobody is blue
And no one try to find the truth
If everybody`s wishing you
The best and all around is love for you
I guess my friend this is a clue
That you are dreaming, so wake up to
The real life and call her too
Because you know she is for you
A girl with glue and she will do
Your world be upside down for you.
She's only Lu.

delir

las sufletul sa odihneasca in drafts
dar ochii se zbat in continuare intre sms-ul tau
si mailuri jobuistice

si insisti
pe telefon meu, pe ale lor, prin voci vecine
imi ceri sa te intreb

si astepti sa nu stiu si sa-mi raspunzi
sa desenezi povestea ta pe un servetel alb
din cutia de pe masa:
“am visat
eu si el, pe nisipul unei nopti prea lungi
...si daca iti explic, intelegi?”

inteleg, n-as putea sa nu, caci
si eu
am visat
eu si el, cu ochii deschisi, in metempsihoze surori
de sange
asa ca fii fetita cuminte
varsa in lac sampania si du paharele
inapoi in casa
in spatele usii cu geam mat
a mobilei wenge cu manere strambe

astazi vom bea vin, veverito,
de la Euharistia mea.

Pentru a nu o umbri

m-am dat din calea fericirii tale cu trei pasi si o saptamana de concediu. M-am incovoiat ca la slujba de Duminica cand se cere “capetele voastre Domnului sa le plecati”. Poate o sa si ingenunchiez in temenele largi la poalele acestei sarade dristoriene. Sigur ca imi pasa...iar sentimentul nenorocit se manifesta continuu, nu din doi in doi.

Sunt prea cuminte cu mine, cuminte cu tine.

Somn...usor!

altii despre mine

mi s-a reprosat ca scriu "dulceag". de fapt, era o apreciere sincera cu care pana maine ma voi imprieteni. dar ce vorbesc?! mi-o voi asuma tacit cum s-a intamplat si cu "livresc", atasat de diriga darei pixului meu, printr-a noua.

cu avant de resemnare, inainte!

Gasit in cutie ferchezuita post-it vechi, purtator de promisiuni pornite din simtaminte declarate adanci. Fitzuica neincapatoare cum doar suportul unei grafii declarative de o asemenea incarcatura poate sa fie.
Pe-atunci, gestul - desi desuet - mi-a smuls promisiuni-replica de “si eu, si mie...pana la adanci batraneti”

Ratacit prietena de toata viata, undeva, in hatisul coridoarelor unui holding de comunicare bucurestean. Am ales sa nu o mai caut, s-a autodeclarat nula.