joi, 24 decembrie 2009

Buna dimineata, la Mos-Ajun!

revin la taste, de pe plaiuri vrincene, cu o veste de ultima ora: ne-au calcat hotii. pezevenghii nu s-au inspaimantat de alura voinica a lui tata Pluto, nici de toti cei 25 ai sai in serviciul politiei romane.
au trecut tiptil prin holul imparatit de Ratso (a.k.a Pufa-Fufa/Pamfila), nestarnindu-i niciun chitz, lasand-o sa roada in continuare batoane de lucerna in tinuturile ei de rumegus cu parfum (discret) de citrice (!). pot sa jur ca au adulmecat prin bucatarie ciocolata de casa pe care doar mama o scoate cu gust de fudge englezesc si aspect de caramida, ca in poza de pe pagina de mijloc din Sanda Marin, editia revizuita. ehehe, vreo doua veri am stat cu burta pe cartea asta, fascinata de ingredientele care mai de care mai sonore; o citeam si ma simteam satula. ma mir ca n-au dat iama in cuptor peste panettonele cu origini macaronare, insa bine(-)crescut si ritualica friptura de porc. as fi inteles, pentru ca de!, si in familia noastra pofta transcede restrictiile religioase...dar nu, au mers mai departe, neintimidati de bucatele pregatite de mama dupa retete pe care eu nici cu trucuri mnemotehnice nu le-as reproduce cu succes.
vant au facut usii din sufragerie si s-au instalat pe fotoliile proaspat retapitate. au venit, pesemne, cu aceleasi intentii cu care tataie Neculai povestea ca i-au calcat nemtii satul – sa-si bea cafeaua. ca-fea-ua. re-ta-pi-ta-te. mobila asta de-o varsta cu mine a fost ferita cu scrupulozitate de degete murdare, bauturi carbogazoase si pasta de pix. pana noaptea trecuta. colbul s-a ales de catifeaua roz cenusa de trandafir, iar pe unul dintre spatare puteai sa-ti citesti viitorul, atat era zatul de dens. ciucurii covorului compromisi asijderea. persan de Cisnadie, atat va spun.
ne-au calcat hotii si bine-au facut. multumescu-le ca diseara, la masa Ajunului, ne vor merge bucatele lin, iar nu cu noduri.

marți, 15 decembrie 2009

ninge si mi-e ciudat de bine. am rupt jaluzele tot strecurandu-ma pe pervaz. fac si refac listute cu cadouri; ma simt generoasa. deschid si inchid cutiile de pe birou without an obvious reason. cand unii termina, eu incep.
i have a snowy date.

luni, 16 noiembrie 2009

344 de zile cu tine

Daca nu ma insel, desi mi se intampla constant in ultimele zile, Henry Miller spunea: “Ca sa uiti o femeie trebuie sa o transformi in literatura”. M-am gandit sa urmez sfatul, declinat la feminin, chiar daca nu am cunoscut suficienti barbati incat sa scriu un roman inchegat. Si am sa ma antrenez creionand un ultim capitol despre tine.

Complexitatea relatiei dintre un barbat si o femeie e data de tumultul si spasmele separarii.

In cuplu, iubim liniar, cu o anume constanta premeditata. Ne dozam astfel sentimentele pentru a supravietui dilatarii timpului. Asa ca amintirile pregnante, nu sunt cele din perioada in care periutele noastre de dinti au impartit intimitatea aceluiasi suport stramt. Revad paharele de absinth din noptile in care tu plecai cu cearta de acasa, ma umple entuziasmul discutiilor despre fotbal din Vama, in prima dimineata a anului, senzatia de tristete nefireasca de la Balcic, in pragul unei anume porti, retraiesc discutiile iscate de comportamentul tau intruziv. Am in podul palmei imprimata textura canapelei de piele rosie de la Gara de Nord si memoria olfactiva a caserolelor goale de la Trenta Pizza care nu au edulcorat asteptarea deciziei tale - poate luata deja la acel moment - in favoarea mea sau a ei. Cucerirea Jepilor, neasteptata revedere de la mare, prima noapte in casa parintilor tai, la intoarcerea in avansata stare de ebrietate de la un surprise party, dezastruoasa intalnire cu clanul alor mei. Cuvintele. Necuvintele. Caci cu tine am impartit cele mai intense taceri.

Am ales – si bine am facut - sa traiesc cu egoism noptile clorotice, de lepadare buimaca de lucrurile tale, de gesturi, de idei. Am incercat, fara voia mea, egoismul de a simti exploziv. Si-ti raspund, desi nu m-ai intrebat demult, ca sunt fericita.

luni, 19 octombrie 2009

the power of six


de cand ma stiu privesc situatiile dintr-un singur unghi ingust, ca un fotograf amator care nu a auzit de fotografia panoramica. si-a batut gura de pomana oana pellea de-a lungul unui training de cateva zile incercand sa ma convinga sa-l schimb. n-am putut. si apropo de fotografie, de dimineata am vazut niste poze cu oameni cunoscuti. jumatate dintre ei prieteni. mai noi, mai vechi, mai dragi, mai reci. nu am participat la evenimentul surprins de camera, insa am aflat ca intr-una dintre secundele fotografice cineva a exclamat: lipseste lu! m-au cautat pe rand cu gandul, nu cu privirea. este un detaliu care – brusc – a largit unghiul meu de incadrare a vartejului de circumstante si a oamenilor pe care ii poarta.

vineri, 9 octombrie 2009

imi aprind o tigara. sunt o fumatoare de ocazie, doar ca ocaziile s-au inmultit in ultimul timp. ma asez pe bordura inca incalzita de soare, intr-un loc ceva mai ferit. aud troleul intrand infranat pe strada si inchid ochii. ghicesc in gand: 85. imi iau genunchii in brate dupa ce am labartat puloverul peste ei.
strada mea. sunt mai bine de 3 ani de cand vin aici, pe trotuarul din fata acestei foste case boieresti. a fost o vreme in care vecinii credeau ca locuiesc inauntru, impreuna cu mama, intr-unul dintre apartamentele cu vedere la strada. am locuit, ce-i drept, dar mama era a lui si era mai tot timpul plecata. se intorcea pentru cateva zile cu tofu, branza beaufort, ceaiuri, sute de fotografii si povestiri despre adevaratul Moulin Rouge. mirosea a Eau d'Eden si purta perle. vorbea mult, iar tie iti umplea paharul sau ceasca. gatea papricas si ii scria scrisori unei matusi care cred ca inca locuieste la cateva strazi distanta - asa o forta sa isi pastreze luciditatea. se logodise la 45 de ani si era indragostita ca la 15. servea cu un Campari povestile noastre studentesti.
ii spuneam maman. acum 3 ani.
azi ma urasc pentru ca sunt inflexibila. cum nu am capacitatea sa ii cobor cateva trepte, ii concediez definitiv pe cei care ma ranesc. prefer sa ma tavalesc de dor decat sa le port pica si sa ii judec in gand. aleg sa poposesc din cand in cand pe cate o bordura, sub o fereastra cu storuri groase.

luni, 5 octombrie 2009

vreau sa ma trezesc cu piciorul tau greu peste mine. sa nu stiu daca sa te imping la o parte sau sa te strang mai tare. sa am pijamalele smotocite. tu sa mormai sa mai stau si sa iti vari nasul in urechea mea. sa sforai si sa te tin de nas. sa ne trezim din cand in cand si sa zambim printre gene. sa te vaiti ca iar ai dormit dezvelit. eu sa reprogramez alarma telefonului ca sa intarzii langa tine. sa fiu dimineata ta ciufulita. sa mirosim a somn.
intr-un tarziu, sa faci tu cafeaua.

am sa lipsesc un timp. plec sa te aduc acasa.

joi, 24 septembrie 2009

in loc de solitaire

s: amsterda-mi si mie ceva
l: mai bine iti londonez. ha!
s: te bucuresti si eu nu stiu?
l: numai cand te pitesti la tine acasa.
s: braila mine sau la tine?
l: barcelona-i sa vezi!
s: mizi-le lor, nu mie
l: simleu nu vad de ce as face-o

later edit:

s: fagaras zice eu ceva
l: craiova trebui sa te abtii. si de cand esti tu declarativ in public?
s: timisoare de ce ma asteptam la asta din partea ta?
l: fiindca gaesti sub nivelul de reactie asteptat. plus ca ai trisat.
s: cornu stiu cum am trisat. si pot reactiona si altfel. doar ca n-am motiv. amsterda-mi ceva. vezi ca tot la vorba mea ajungem?

luni, 20 iulie 2009

azi

ce fac cu bucataria asta de cuvinte
exorcizate?
zac impaturite pe masa, langa furculita, cateva in scrumiera
cateva in bolul cu miros de busuioc

s-au decolorat, au tivul rupt si-s scamosate
dupa ce
am sters cu ele tejghele si baruri, banchete de taxi,
librarii
o bucatarie, doua bucatarii, trei bucatarii, patru bucatarii

le-am ingramadit in inbox-uri
in memorie
in pumni

incolacidu-le noaptea
respirandu-le strans

le-am folosit fiecare pe fiecare,
spalandu-le cu vin dulce si cuba libre
de toate intelesurile si subintelesurile.

ce facem cu bucataria asta de cuvinte
exorcizate?

nu le impartim.

ne impart.

vineri, 26 iunie 2009

te iubesc, ce lustra mea!

sa spunem ca am o prietena (no, it's not like i am pretending and the story is about me). si prietena mea a avut timp de jumatate de an a true love story cu acest mr. perfect (inalt, brunet, casa in dorobanti, ck style, 44 la pantof). si ma refer aici la cleaning underwear, lungi discutii despre caini, copii si case de vacanta, weekend-uri la munte si the usual two words in loc de noapte buna. toate condimentate cu furtuni si impacari.

si-apoi, dintr-odata, planurile de mutat impreuna au disparut poof! din discutiile zilnice, intalnirile s-au rarit, fiecare si-a intors lenjeria acasa. dar, bineinteles, ce nevoie ai de toate astea cand poti discuta oricand la telefon? dar de ce sa suni de trei ori pe zi cand poti sa suni de trei ori pe saptamana? si normal ca te vezi la sfarsit de saptamana cu ea, ca doar trebuie sa pasesti insotit la nuntile prietenilor tai.

ea - faptura pretentioasa si cicalitoare, bineinteles ca nu era fericita. si a plans, s-a explicat in semeseuri cu sute de caractere, apoi au tacut si ea si telefonul si a asteptat. but of course, fat-frumos, ca si chuck norris de altfel, nu se scuza.
seeking for reactions, s-a gandit sa ii scrie tot ce simte intr-un mail. acel "asa nu se mai poate" mail. dar redactat matur, fara acuze sau patetisme.

el - tacere cu spaima.

la o saptamana distanta, suna telefonul:

C (pisicit): iubita, imi schimb aplicele din apartamentul de pe dorobanti si stiu ca aveai tu una preferata. ti-o pot da cu discount de 70%. deci te costa maxim 100 ron. ce zici, ti-o pastrez?
A: si eu te iubesc!

joi, 25 iunie 2009

facelift

da, da, eu sunt facuta sa fiu om al muncii. probabil, daca darwin ar fi avut posibilitatea sa studieze clanul alor mei, ar fi schimbat pe ici pe colo si mai ales prin punctele esentiale evolutionista sa teorie si ne-ar fi stabilit stramosul-asin, ca sa nu zic magar. revenind, imi place sa scriu mailuri cat mai explicite, sa vorbesc mult la telefon, sa caut exemple pentru a evita redundantismul (don't know if the word really exists) si sa ma agit. pentru ca asta fac cel mai des. si mai bine.

iar zilele astea luuungi si fara to do list aferent sunt necuprinse in niciun horoscop. si nu prea stiu cum sa le abordez. stiu doar ca vin din partea acelui yellow code (showers, rumble of thunder and stuff) care a clipocit toata saptamana pe weather.com. carevasazica, "nu pup timisoara weekend-ul asta" vine la pachet cu "sed si cuget toata saptamana, mimand preocupare pentru o sumedenie task-uri inexistente".

acum ca am prezentat contextul in care a fost dezvoltata actiunea, I proudly present my new look&skin&theme&sau cum s-o fi chemand.

v-astept verde. crud:)

proza

sforaitul tau e un motan negru si cald, care toarce cuibarit in urechea mea. s-a facut vara si mi-e iubire. intoarce-s-ar iarna cu noi.

luni, 1 iunie 2009

bilant

ma plangeam zilele trecute ca sunt din ce in ce mai sigura ca platesc in avans pentru ceva minunat cevasavieinveciiveciloramin.

ma si vedeam victima unui complot marsav: mercur retrograd pana pe 15 iunie, noua revolta fata de treaba asta rupta-n cioburi de-i zic unii viata, soarta-mi sub semnul lui 5 in ale numerologiei buchii, multiplele legaturi karmice care mi-au fost destinate prin milostivirea acestuia - ceea ce presupune ca unele trebuie sa se incheie pentru ca cele noi sa isi faca debutul. iar incheiatul asta e cu cantec deep inside. de la psihologi citire: "daca ca am putea realiza un top al traumelor individuale, despartirea/divortul se afla pe locul 2 (dupa pierderea propriului copil)".

in mod neasteptat insa, punand in balanta predestinatele gratuite vs ceea ce imi solicita vointa si putinta => am facut sa mi se intample niste uber cool things lately:

* vineri: mult asteptatul (de vreo 7 luni or so) "good job" de la clientul arici, la care se adauga ïsprava de astazi, care-mi creste cota
* sambata: descoperirea brompton-ului la veloteca si adaugarea pe lista de "must have in 2009"
* duminica: cartofii aurii ai portarului agentiei (si amabilitatea de a-i imparti), 11 titluri noi din beletristica universala si o promisiune sarata

nu-i bun mercur asta de reclamat la OPC?!

luni, 18 mai 2009

mai spulberat

anul asta, de-o cromatica sufleteasca sora cu funinginea.

de ce nu ne sunt deciziile conditionate doar de nevoi?

joi, 7 mai 2009

altfel

fac ce fac si iar ajung falita. se pare ca eu si bancnotele nu petrecem niciodata suficient timp impreuna intre zilele de leafa pentru a putea construi o relatie. termenul de "cunostinte" caracterizeaza foarte bine raporturile dintre noi. despre sentimente nici nu incape vorba. apreciere, de unde, cand ele se depreciaza singure suspinand dupa others of their kind, putin virate in verde?

noroc cu prietenii care se ingrijesc ca spiritu-mi gurmand sa nu devina depresiv si mizerabil in ultima saptamana din fiece luna. asta le permite ca, doar din cand in cand - azi fiind unul dintre "cand-uri"- sa-mi trimita indemnuri ca asta:
http://creativity-online.com/work/view?seed=0ef02fb8

luni, 4 mai 2009

asa-mi trebuie

si-am facut lucrurile si ca la carte. ajunsesem sa cred ca 7th Heaven chiar e inspirat din realitate. si iar mi-am luat-o in cap si mi-a dat Doamne-Doamne la gioale. m-a pus la colt, in genunchi, pe coji de trecut. asa-mi trebuie.

nu doare. nu zvacneste. nu curge. insa e aici sa ramana. asa-mi trebuie.

ma simt cutie. de jucarii. iar micutul a intrat in clubul cercetasilor si este ademenit de alte cotloane.
am crezut ca il pot fascina la nesfarsit. gandire de carton! asa-mi trebuie.

bajbai, asta stiu sa fac cel mai bine. inca atribui concluziilor non-culori, nu am invatat sa le clasific in griuri colorate. nici alfabetul rabdarii nu-l stiu decat pana la jumatate. si nici piciorul nu mi-e croit pe masura pragului. asa-mi trebuie.