joi, 17 iulie 2008

delir

las sufletul sa odihneasca in drafts
dar ochii se zbat in continuare intre sms-ul tau
si mailuri jobuistice

si insisti
pe telefon meu, pe ale lor, prin voci vecine
imi ceri sa te intreb

si astepti sa nu stiu si sa-mi raspunzi
sa desenezi povestea ta pe un servetel alb
din cutia de pe masa:
“am visat
eu si el, pe nisipul unei nopti prea lungi
...si daca iti explic, intelegi?”

inteleg, n-as putea sa nu, caci
si eu
am visat
eu si el, cu ochii deschisi, in metempsihoze surori
de sange
asa ca fii fetita cuminte
varsa in lac sampania si du paharele
inapoi in casa
in spatele usii cu geam mat
a mobilei wenge cu manere strambe

astazi vom bea vin, veverito,
de la Euharistia mea.

2 comentarii:

  1. bai, cu porcii.. nah.. e bine sa stii ca astia mananca atat cat le dai. capisci?
    chiar daca piuie, ignora-i :p
    sper ca nu ai facut bube de la ei, fiti-ar alergia a req!
    in rest, eeeh.. ii dedici un blog? scrie despre tine nu despre ea. cred ca ar fi mai simplu.. stiu, se zice ca din sentimente extreme vine inspiratia unui artist dar eu zic ca poti sa iti alimentezi inspiratia si din alte chestii mai frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  2. na ma ca te-am trecut in blogroll.
    esti si tu simpatica, sa nu mai zici ca sunt rau cu tine ca te bat cu mouse-ul peste degete

    RăspundețiȘtergere