imi aprind o tigara. sunt o fumatoare de ocazie, doar ca ocaziile s-au inmultit in ultimul timp. ma asez pe bordura inca incalzita de soare, intr-un loc ceva mai ferit. aud troleul intrand infranat pe strada si inchid ochii. ghicesc in gand: 85. imi iau genunchii in brate dupa ce am labartat puloverul peste ei.
strada mea. sunt mai bine de 3 ani de cand vin aici, pe trotuarul din fata acestei foste case boieresti. a fost o vreme in care vecinii credeau ca locuiesc inauntru, impreuna cu mama, intr-unul dintre apartamentele cu vedere la strada. am locuit, ce-i drept, dar mama era a lui si era mai tot timpul plecata. se intorcea pentru cateva zile cu tofu, branza beaufort, ceaiuri, sute de fotografii si povestiri despre adevaratul Moulin Rouge. mirosea a Eau d'Eden si purta perle. vorbea mult, iar tie iti umplea paharul sau ceasca. gatea papricas si ii scria scrisori unei matusi care cred ca inca locuieste la cateva strazi distanta - asa o forta sa isi pastreze luciditatea. se logodise la 45 de ani si era indragostita ca la 15. servea cu un Campari povestile noastre studentesti.
ii spuneam maman. acum 3 ani.
azi ma urasc pentru ca sunt inflexibila. cum nu am capacitatea sa ii cobor cateva trepte, ii concediez definitiv pe cei care ma ranesc. prefer sa ma tavalesc de dor decat sa le port pica si sa ii judec in gand. aleg sa poposesc din cand in cand pe cate o bordura, sub o fereastra cu storuri groase.