rar, asa iubesc.
iar cand o fac, te-nvat pe deasupra si te pot recita dintr-o suflare, ca pe cea dintai poezie. ti-am trait copilaria si intuiesc capitole din viata-ti urzicata de dramolete. stiu sa-ti desenez unghiile, pot sa redau din memorie numarul exact al genelor ce-ti umbresc ochiul stang si-ti anticipez, in gand, reactii creionate de sprancene.
pentru ca atunci cand ai 24 de ani si un baiat iti spune ca a adormit plangand din dragoste pentru tine, il crezi. memoria si ventriculele ti se expandeaza cat sa iti amintesti plenar, iar fiecare flashback vine sa sfarame zidurile pentru care tu ai turnat caramizi din furii si nesomn.
iti stiu toate versurile, au ramas infierate in locul acela unde somnul captuseste pleoapele grele de plans. rimele ma tarau astazi pe gresia din baie si doar ritmul lor singur mi-a vibrat pe sub rochii in ultimii ani.
cand nu iubesc, vand metafore, prostule. numai pe mine m-am dat intreaga, pe un pumn de clipe de somn pufos, in primavara in care tu te-ai trezit mai devreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu