timida am fost, timida-s inca

E asa o vreme calaie afara, calai e si in capul meu. Am ganduri moi, impletite in spic. Uimitor e ca printre ele inca gasesc dorinte. Parca as mai vrea. As vrea sa imi curga scrisul ca pelteaua de pe painea unsa cu Linco la mesele din copilarie. As vrea sa imi curga scrisul cum ii curge lui c, indiferent de noua bazaconie pe care o descrie. Sa-mi scutur glezna de amintirea asta tampita, de obsesia aproape in intregime mentala si mai deloc inimoasa ca intr-un moment, in timp, voi redeveni o optiune. De viata. A ta. Sa nu mai concluzioneze vreun cadru medical ca nu-mi place viata, dupa citirea unei fise in care am completat, la cerere, numarul partenerilor sexuali din ultimele 6 luni si pe cel al tigarilor (ne)fumate dintr-o zi oarecare. De-as avea curaj, l-as plesni pe colegul de la etajul 4 care nu ma saluta niciodata dimineata in 300. As face-o asa, din senin, cand imi respira in par stand la coada in fata tonomatului de cafea. As vrea sa nu-mi mai sariti cu hanorace pe umeri de cate ori ies pe balcoane la tigara. Voi nu simtiti ca fierb? Sau sa ma ridic de la birou intr-o miercuri dupa-amiaza, fara sa salut pe cineva in semn de socoteala, si sa merg La Scena sa petrec ziua boem intr-un fotoliu grena sau in brate de prieten.

As vrea sa ma mangai pe obraji, sa ma ciufulesc in crestet si sa-mi spun ca ma (mai) vreau.

post prost sau cum iubesc eu

rar, asa iubesc.
iar cand o fac, te-nvat pe deasupra si te pot recita dintr-o suflare, ca pe cea dintai poezie. ti-am trait copilaria si intuiesc capitole din viata-ti urzicata de dramolete. stiu sa-ti desenez unghiile, pot sa redau din memorie  numarul exact al genelor ce-ti umbresc ochiul stang si-ti anticipez, in gand, reactii creionate de sprancene.
pentru ca atunci cand ai 24 de ani si un baiat iti spune ca a adormit plangand din dragoste pentru tine, il crezi. memoria si ventriculele ti se expandeaza cat sa iti amintesti plenar, iar  fiecare flashback vine sa sfarame zidurile pentru care tu ai turnat caramizi din furii si nesomn.
iti stiu toate versurile, au ramas infierate in locul acela unde somnul captuseste pleoapele grele de plans. rimele ma tarau astazi pe gresia din baie si doar ritmul lor singur mi-a vibrat pe sub rochii in ultimii ani.
cand nu iubesc, vand metafore, prostule. numai pe mine m-am dat intreaga, pe un pumn de clipe de somn pufos, in primavara in care tu te-ai trezit mai devreme.

cover hog

am gasit in poze puloverul ala lalai si ridicol pe care il purtai atunci, prima oara, la traian 42. jumatate de an mai tarziu, tot puloverul imi spunea mai multe decat tine. mai apoi mi-ai fluturat prin fata ochilor un tricou in dungi si-un breton in ochi. tot nimic. cred ca totusi am zarit un bolovanit usor in privirea-ti albastra cand am impartasit in plen niste trucuri mnemotehnice cu care obisnuiesc sa-mi castig audienta, de cate ori ma sugruma sfiiciunea. derulam actiunea pana in mai anno domini cand, asteptandu-l pe m, ma foiam nervoasa pe canapeaua de piele maro din living. ii spusesem ca vinul ala se bea la temperatura camerei, dar insista sa aduca gheata. avea sa-l strice, asa cum stricase si prima noastra intalnire, din aceeasi seara, la care a venit calarind o bicicleta micuta, de oras, la care asortase manusile alea na-soa-le. "the moment that you stepped into the room, you took my breath awaaaaaay", as putea sa-ti cant intr-un glas cu freddie. nu-i de mirare ca la sfarsit de vara mi-am luat strictul necesar de sentimente si m-am mutat dintr-un capat in altul al fainarilor.

doar ca eu sunt "hotul de plapuma", the reacher. mi-ar fi trebuit cam tot ce aveai tu de dat (nu neaparat de bunavoie) si ceva in plus: intelegere cand nu mi-ar fi mai trebuit nimic. si, asa cum remarcai la prima citire a copilariilor scrise din genunchi, miza era sa nu fi redus la initiala.

lu-de-luni

in ultimul an de facultate, prietena mea creata si zglobie, M&M, pe-atunci mai virgina decat berile lui 5peck din frigider, a pozat pentru razvan voiculescu in toata splendoarea tegumentului ei de mignona. deci nud.
fotograful, obisnuit ca femeile sa se contorsioneze nerusinat si lasciv pentru obiectivul lui, a remarcat ca ii lipsesc gesturile tandre. complet adevarat, caci ele, femeile, spre deosebire de nimfetele intarziate, cand raman fara haine, tind sa se manifeste la fel ca in intimitate cu iubitul – fiecare miscare devenind o expresie a sexualitatii lor.

iubirile curg una din alta si, chiar daca am fost impari o vreme, ducem cu noi obiceiurile erotice deprinse dintr-una in cealalta. si formulele de alint ori numele, bineinteles. ca doar avem exercitiul folosirii lor. si-uite-asa se face ca acum vreo 2 ierni, intr-un magazin din intersectia iancului, in dreptul raftului cu conserve de ton, el ma striga pe numele fostei, care avea in comun cu al meu numarul de litere din alcatuire. 5. am zambit si afara si-nauntru, sperand ca e sfarsit de catharsis.

iti trag din tigara pe pervazul casei cu gratii si-asa imi vine sa te strig pe nume pe care mama ta nu te-a chemat acasa, de la joaca. dar stiu ca nu pot sa ravnesc la tine decat procentual, si-atunci, mai bine, lu-de-luni.

quod erat demonstrandum

e unfair, futu-i

dimineti la fel. citesc mark twain si beau 3 in 1. povestirea e de-o naivitate mai ceva ca a mea, dar ma incapatanez.

daca ai fi aici, ti-as strica tigarile, m-as preface ca stiu sa fac cafea adevarata si as cobori sa iau croissante pufoase, cu unt, de la coltul blocului.

pasul absent

rascolind un munte de rucola presarata cu parmezan, azi-noapte  l-am rasfoit pe Paler.

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atît de aproape
ca să rămînem atît de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

azi mi-e mai bine, multumesc.