sa spunem ca am o prietena (no, it's not like i am pretending and the story is about me). si prietena mea a avut timp de jumatate de an a true love story cu acest mr. perfect (inalt, brunet, casa in dorobanti, ck style, 44 la pantof). si ma refer aici la cleaning underwear, lungi discutii despre caini, copii si case de vacanta, weekend-uri la munte si the usual two words in loc de noapte buna. toate condimentate cu furtuni si impacari.
si-apoi, dintr-odata, planurile de mutat impreuna au disparut poof! din discutiile zilnice, intalnirile s-au rarit, fiecare si-a intors lenjeria acasa. dar, bineinteles, ce nevoie ai de toate astea cand poti discuta oricand la telefon? dar de ce sa suni de trei ori pe zi cand poti sa suni de trei ori pe saptamana? si normal ca te vezi la sfarsit de saptamana cu ea, ca doar trebuie sa pasesti insotit la nuntile prietenilor tai.
ea - faptura pretentioasa si cicalitoare, bineinteles ca nu era fericita. si a plans, s-a explicat in semeseuri cu sute de caractere, apoi au tacut si ea si telefonul si a asteptat. but of course, fat-frumos, ca si chuck norris de altfel, nu se scuza.
seeking for reactions, s-a gandit sa ii scrie tot ce simte intr-un mail. acel "asa nu se mai poate" mail. dar redactat matur, fara acuze sau patetisme.
el - tacere cu spaima.
la o saptamana distanta, suna telefonul:
C (pisicit): iubita, imi schimb aplicele din apartamentul de pe dorobanti si stiu ca aveai tu una preferata. ti-o pot da cu discount de 70%. deci te costa maxim 100 ron. ce zici, ti-o pastrez?
A: si eu te iubesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
te-ai descurcat cu codul?
RăspundețiȘtergerese pare ca nu. :)
urla for further assistance.
nu ca nu ai urla asa, just for fun.
iar sunt rautacios, iertare